În timp ce lucram aseară la un proiect pentru facultate, mi-am dat seama că anul trecut pe vremea asta aveam cu totul alte griji și preocupări. Terminam liceul, mă pregăteam intens de bac…dar nu asta era principala problemă. Nu, nu.
Mai aveam cam 3 săptămâni până la banchetul de sfârșit de liceu, eveniment ce a stârnit mare vâlvă și stres inutil, mai ales în rândul fetelor.
Nici nu conta că trebuia să dăm bacul, să ne pregătim pentru admitere. Nu. ”Băi, noi cu ce ne îmbrăcăm la banchet?”. Asta era cea mai mare problemă, cel puțin a mea pentru că majoritatea fetelor aveau deja rochiile pregătite cu o grămadă de timp înainte.
Toată lumea fugea pe la croitorese cu poze, cu materiale care mai de care pentru niște rochii pe care să le poarte o dată sau de două ori în viață. În ultima lună de liceu, se iscase bătălia prețurilor. Care a dat mai mult pe rochie? Bătălie în care eu am refuzat să intru, nu pentru că aș avea ceva împotriva rochiilor scumpe, fiecare se îmbracă cu ce vrea. Nu am vrut să cheltui prea mult pe rochia mea de banchet pentru că știam că probabil nu o s-o mai port niciodată.
Nu știu ce credeți voi, dar mie una mi se pare exagerat să cheltui 800 de lei pe rochie pe care o port 8 ore, dar de asta e doar opinia mea.
Plus că mi se pare o competiție aiurea, care nu aduce nici un beneficiu nimănui. Mi se pare ridicol ca la 19 ani să ne duelăm în prețuri de rochii, având în vedere că tot părinții sunt cei care plătesc pentru ele. Adică care e meritul nostru?
Mi se pare trist că banchetul se tranformă ușor, ușor într-un circ unde majoritatea fetelor pozează în niște dive wanna be, disperate după atenție și complimente din partea celorlați. Devine ipocrizie. Pozăm toate în niște prințese și niște gingașe, când de fapt ne băgam și ne scoatem pe toate părțile. Cu mici pauze, în care mai dăm un shot pe gât.
Alt lucru care face din balul de absolvire un circ este bârfa și răutățile fetelor. Nu știu cum e la băieți, dar pot să presupun că pe ei îi doare undeva de cum se îmbracă colegul de bancă. La fete e cu totul altă treabă.
Certuri, bârfe. Poze cu rochii trimise de la una la alta.
”Mamă, ce rochie urâtă are aia, ea nu a văzut când a cumpărat-o?”
”Rochia aia o face grasă. Mai e și din Dovali.”
Pentru cei care nu sunt din Vâlcea, Dovali e un fel de Dragonul Roșu, mai mult sau mai puțin, pentru că acolo mai găsești și chestii drăguțe și uneori de calitate. Bine eu spun asta că de, de acolo mi-am luat și eu rochia, mă roade invidia de fapt. În fine, să continuăm.
Nu știu de unde vine răutatea asta a noastră, a fetelor. Nu fac pe sfânta acum, pentru că și eu am zis de cel puțin 3 rochii că sunt nașpa și că nu-și meritau banii și de cel puțin 5 fete că sunt proaste și idioate. Asta numai la banchet.
Acum că gândesc la rece, nu-mi dau seama de ce am făcut-o și de ce noi fetele facem asta în general. De ce suntem răutăcioase unele cu celălalte, de ce bârfim, de ce ne doare de ce face vecina? Nu știu de unde e sentimentul ăsta de competiție și de ce simțim nevoia să ne jignim pentru a ne simți noi înșine mai ok, dar adevărul e că e nașpa.
Țin minte că bârfele și certurile astea ajunseseră la un nivel atât de mare, încât abia așteptam să vină banchetul și tot așa repede să se și ducă. Era o stare de tensiune între fete, ca și cum în orice moment ar fi sărit să se păruiască un pic, că una a zis nu știu ce de rochia celeilalte.
Chiar e aiurea, pentru că un moment așa frumos ca banchetul nu ar trebui să aducă cu sine atâta negativism, atâta stres și atâta competiție. Care e machiată mai frumos? Care e prea decoltată? Care nu e deloc decoltată? Adică, ce dracu?
Eu, care am purtat o rochie la 100 de lei și un makeup făcut de mine, am fost mai prejos cu ceva? Din contră. M-am simțit de milioane în rochia mea, am dansat, am râs și m-am bucurat de o ultimă petrecere alături de colegii mei din liceu. Mi-am făcut amintiri care o să rămână cu mine pe viață. Lucru pe care vi l-aș sugera și vouă, în cazul în care sunțeți acum la sfârșit de clasa a XII-a.
Nu vă mai preocupați atât, nu cheltuiți o avere pe rochie, pantofi, makeup, păr, pentru că la sfârșitul serii nimic din toate astea nu contează. Distrați-vă, bucurați-vă de moment pentru că a doua zi totul devine o amintire și bacul e și mai aproape. Și peste un an o să vă aminți la fel ca mine, de banchetul vostru.
Chiar vreți să vă aminți cum v-ați certat cu colega pentru că a zis că rochia voastră e nașpa? Sau vreți să vă amintiți momentele amuzante cu colegii voștri, momentele în care dansați și în care erați fericiți? Bucurați-vă de noaptea asta, pentru că e posibil să fie ultima oară când mai petreceți cu unii dintre colegii voștri. Eu am terminat acum un an liceul și nu știu dacă am mai văzut 10 colegi de atunci.
E trist să ne concetrăm pe chestii atât de superficiale într-o noapte atât de specială precum banchetul. Hai să mai trecem puțin peste, zic…
Denisa Georgiana 